Ham - amintiri cu fratii mei
Ham, ce faceti?
Eu sunt fericit si in momentele mele de relaxare, ma gandesc la zilele cand eram cu fratiorii mei.
Daca mai tineti minte, am fost 7 frati, ce mai, familie mare!
La inceput, eu fiind cel mai mic dintre frati, eram uneori confuz in ceea ce priveste portia mea de laptic de la mama Luna - cam greu ajungeam la sursa mea, ca fratiorii erau mai voinici si nu isi dadeau seama ca eu am ramas in urma. Dar mamica era atenta si ne aseza pe fiecare la masa, asa ca am crescut foarte bine si eu.
Am sa va arat si niste filmulete cu noi toti fratiorii, tare imi place sa imi amintesc acele vremuri de demult, cred ca sa tot fie vreo doua saptamani!
Bine, la o viata de doua luni jumate, doua saptamani inseamna foarte mult.
Toti ziceau ca eu sunt timid si retras, asa ca nu ma prea bagau in seama.
Insa am aflat acuma, de la mami si tati care ma cresc si ma iubesc, ca, de fapt, eu sunt cel mai frumos si cel mai inteligent dintre toti fratii mei!
Nici nu stiti cat de tare ma bucur sa aflu asta!
Inseamna ca i-am pacalit pe toti! De fapt, eu eram destept si frumos, dar lumea nu si-a dat seama!
Filmarea aceasta este in dimineata in care am plecat de la mama Luna - ma jucam cu fratiorul mai mare, primul nascut, Mars - el a ramas cu mama Luna, asa ca ma voi mai intalni cu el cand ne vom vizita - este foarte frumos si Mars, dar nu mai frumos ca mine, asa imi spune mami si tati!
Poate ca imi lipsesc uneori fratiorii si mama Luna, uneori, dar, ma bucur de linistea si dragaleala de care am parte acuma, ca sunt iubit si luat in brate, pupat si rasfatat numai eu, si se stie, cu asta au fost toti de acord, sunt cel mai iubaret si cersetor de mangaieri dintre toti fratii!
Prima noastra iesire din lume a fost la vaccin!
In poza eu sunt cel cu zgarda albastra - sigur v-ati dat seama inainte sa va spun, pentru ca m-am ascuns. M-am gandit ca daca ma ascund am toate sansele sa scap. Nu am scapat, m-au vaccinat! Pana la urma, nu a fost chiar asa de tragic!
Aici sunt fratii cei mai indrazneti - se vede clar ca au multe intrebari in ochi!
Asa-i ca am format cea mai frumoasa familie de blanosi cockeri?
De cand va tot povestesc aici, de cand m-am lasat cuprins de amintiri, sa stiti ca m-a cam luat somnul.
Am sa dorm fericit, si am sa visez frumos - va rog sa faceti la fel si voi, in fiecare seara!
Lasam toate gandurile departe, sa plece, ca daca au venit in mintea noastra, trebuie sa si plece, altfel cum sa te odihnesti!
Va asigur ca eu ma odihnesc si visez frumos, pentru ca sunt cel mai iubit dintre catei! Si pentru ca le aduc fericire lui mami si tati! Mi-am dat eu seama dupa cum ma strang in brate!
Sa nu le spuneti ca stiu, ca sa continue sa imi demonstreze!
Comentarii
Trimiteți un comentariu